Am privilegiul de a cunoaste, chiar daca de la distanta, un sistem de invatamant american si de a colabora cu un supervizor din SUA. E imposibil sa nu compari si stiu ca sunt multe variabile care influenteaza aceste diferente care exista. Dar imi dau seama cat de diferiti suntem noi, ca mentalitate, ca atitudine, in relatie cu ceilalti. Cat de critici, aroganti, invidiosi si egoisti suntem, toti (inclusiv eu). Si asta pentru ca nu avem incredere in ceea ce stim, in ceea ce facem si avem nevoie mereu sa demonstram ca avem dreptate. A, le au si ei pe ale lor, sunt convinsa. Dar probabil „traumele” prin care noi am trecut ca popor, chiar daca ne-au facut mai puternici, ne-au facut si mai agresivi si ne-au format niste mecanisme de apărare foarte nesănătoase.

Cateva diferente pe care le-am vazut si care m-au pus pe ganduri sunt: stiu sa asculte fără a se grăbi să judece, nu le este rusine sa recunoasca cand gresesc sau nu stiu ceva, se fac vulnerabili fără teama de a fi judecati, nu cauta sa impresioneze prin performanta, nu concurează în orice aspect cu ceilalți, nu critică ci mai degraba incurajează. Un exemplu care imi vine în minte este: daca in România am un blocaj de fiecare dată când vorbesc limba engleză si mi-e teama sa nu gresesc, cu ei nu am nici o problema, sunt tratata ca si cum as fi de-a lor.

In ceea ce priveste sistemul de invatamant, acolo am invatat cum sa invat, să pun intrebari, sa impartasesc informatii, sa invat de la colegii mei. Toti se comporta ca si cum ar fi egali si exista un respect reciproc. Profesorul este de multe ori contrazis si reactioneaza foarte ok, invata alaturi de studenti, face tot posibilul sa te ajute sa cresti, iti raspunde imediat la intrebari. Calificativele nu se dau doar pe testari, care si acelea sunt foarte diferite, ci se dau pentru calitatea intrebarilor pe care le pui ca student, pentru implicarea ta activa in cadrul cursului si aceste lucruri primează. Esti mereu trimis sa cauti informatii in alta parte, sa citesti, sa practici ceea ce ai invatat, sa iei date, să îți bazezi părerea pe dovezi. Primesti doar un start, in rest trebuie sa muncesti singur. Cel mai greu mi-a fost la inceput să ma obisnuiesc ca nu mi se ofera totul pe tava si informatiile trebuie sa le caut, să gasesc intrebari bune si sa am curajul sa impartasesc tuturor temele mele fara frica de a gresi. Studentii sunt invatati că atât cât investesc in acea formare, atât vor câștiga. De asta depinde tot. Fiecare concurează cu el insuși.

Pentru mine, cea mai mare diferenta este că în România mă astept mereu să fiu taxată pentru ceea ce spun sau fac, în schimb, in relatie cu ei, nu se intampla asta.

Cu toate acestea îmi iubesc țara și nu aș pleca. Respect fiecare autoritate și îmi respect profesorii de la care am avut și am foarte multe de învățat. Știu că vom crește cu toții la un moment dat. Însă când mă gândesc la copilul meu, care a intrat deja pe acest drum, aș dori să creștem mai repede.