Articole

Câți ani ai?

6 primăveri,

10 veri,

9 toamne

9 ierni,

 

Cine ești?

Ele,

Ea,

Ele,

Eu,

 

Ce faci?

Enumăr

și număr…

Mă uit la tine cum te joci cu mașinuțele. E jocul tău preferat. Faci trasee cu obstacole, faci mașinile să se accidenteze și te amuzi, până când mașinuța ta preferată se strică. Atunci e cea mai mare suferință pentru tine.

Privește-o bine. Așa suntem noi toți, avariați într-un fel sau altul. Nimeni nu intră în viață fără să fi suferit un fel de traumă în copilărie. Și acea traumă îi face pe oameni să ridice ziduri, să ia decizii greșite, să facă lucruri rele.

Oamenii nu se repară atât de ușor ca și mașinile, dar se pot repara. Însă nu o putem face singuri. Dacă vrei să te vindeci…  iartă! Dacă vrei să nu duci mai departe aceeași traumă… iartă!

Apoi caută un mediu în care să te simți în siguranță și… dacă ești rănit din nou de cei care te iubesc…  trebuie să te lași iubit din nou!

Găsește unul sau doi prieteni pe care îi placi și în care ai încredere și mergi mai departe. Și dacă vei întâlni acea persoană care te caută și care vrea să te iubească, faceți o casă împreună. Și când vei avea copiii tăi, oferă-le siguranță și dragoste, pentru că, cel mai probabil, vor suferi și ei traumele lor.

Poți să fii cine îți dorești tu în viață. Nu îți căuta modele de urmat printre oameni. Dacă ai găsit drumul pe care vrei să mergi și ai găsit sensul pe care Dumnezeu l-a dat vieții tale, nu te lăsa distras și mergi înainte. Vor fi oameni care se vor bucura să te vadă căzând, dar ridică-te și mergi din nou. Vor fi alte drumuri mult mai ușoare și mai ispititoare, dar nu uita care este sensul vieții tale și mergi înainte. Unii vor fi invidioși, alții îți vor întoarce spatele când vei avea nevoie de ajutor, dar tu mergi înainte.

Poți călca peste orice obstacol, dar nu călca… peste oameni. Nu pune mai mult preț pe obiectivele tale decât pe oameni. Mergi înainte… iubind.

Vei fi bine!

Vom fi bine!

Sunt o nesuferită.

Mă cert

cu mine

În toți.

 

Nu mă luați în seamă

Sunt doar un clovn.

Joc câte-un rol

în fiecare, altul.

 

Joc singură.

Să pierd doar eu.

Și pierd doar eu.

Acasă nu mai e acasă, când focul nu mai arde de mult, pereții sunt reci, casa e goală pentru că fiecare și-a luat partea lui…

Acasă nu mai e acasă când deschizi ușa cu teamă, când amintirile frumoase sunt prea departe.

Prețuiți familia!

Prețuiți credința și dragostea.

Prețuiți amintirile frumoase.

Prețuiți viața, timpul…

Prețuiți familia!

Încerc să învăț să nu te mai iubesc…
Încerc să învăț si eu, fiindcă tu stii deja. Si nu credeam că voi ajunge vreodată să învăț asa ceva. Întotdeauna am învățat usor – am fost premiantă, acum sunt corigentă. Si-mi tot amân examenul final…
Învață-mă, te rog, tu stii deja.
Învață-mă să intru în casă fără să salut, să nu mă uit în ochii tăi când îți vorbesc, să nu îmi pese, să îți spun cu zâmbetul pe buze cuvinte care stiu că dor…
Învață-mă să mint: să te mint pe tine, să mă mint pe mine. Învață-mă să uit tot ce a fost frumos. Învață-mă să mă gândesc mai mult la mine. Mi-e tare greu, când m-am obisnuit să trăiesc doar pentru tine…
Învață-mă să-mi caut fericirea în altă parte – aceasta e cea mai grea parte a lecției.
Te rog, învață-mă să nu te mai iubesc…