”Când una dintre uşile fericirii se închide, se deschide o alta, dar de atât de multe ori ne uităm prelung la cea închisă, încât nici nu mai observăm că o nouă uşă zace deschisă chiar sub ochii noştri.” (Hellen Keller)

Câte uși ți s-au închis? Câte uși s-au deschis? De câte ori ai rămas în fața ușilor care ți s-au închis și nu ai văzut alte uși care stăteau deschise?

Dar oare câte uși am deschis eu pentru alții? Și câte am închis?

Ceea ce îmi doresc este să văd mai clar unde se închide și, mai ales, unde se deschide o ușă.

Îmi doresc să deschid cât mai multe uși – să văd realitatea, să înțeleg trăirea, să întâlnesc omul și să ofer darul…

Încerc să învăț să nu te mai iubesc…
Încerc să învăț si eu, fiindcă tu stii deja. Si nu credeam că voi ajunge vreodată să învăț asa ceva. Întotdeauna am învățat usor – am fost premiantă, acum sunt corigentă. Si-mi tot amân examenul final…
Învață-mă, te rog, tu stii deja.
Învață-mă să intru în casă fără să salut, să nu mă uit în ochii tăi când îți vorbesc, să nu îmi pese, să îți spun cu zâmbetul pe buze cuvinte care stiu că dor…
Învață-mă să mint: să te mint pe tine, să mă mint pe mine. Învață-mă să uit tot ce a fost frumos. Învață-mă să mă gândesc mai mult la mine. Mi-e tare greu, când m-am obisnuit să trăiesc doar pentru tine…
Învață-mă să-mi caut fericirea în altă parte – aceasta e cea mai grea parte a lecției.
Te rog, învață-mă să nu te mai iubesc…