Articole

Târziu – Norel Iacob

Da, e târziu…

Stingeți lumina,

Dar stingeți-o încet.

Vreau să mă pătrundă întunericul

Întâi prin crăpăturile sufletului,

Ca să le pot însemna,

Poate reușesc să le acopăr cândva…

Așa, tăiați-mi lumina încet,

Să-mi îmbătrânească amândoi ochii odată.

După ce-mi voi fi cârpit firidele,

Îi voi închide, mă voi închide

Înainte să mă inunde noaptea.

Vă rog, nu stingeți lumina dintr-o dată,

Să nu mă sperii de mine prea rău…

Dragoste – Norel Iacob

Ne aranjăm în fiecare dimineață,

Ne aranjăm zâmbetele și ținuta,

Să fim cocheți…

Poate astăzi ne va întâlni schimbarea

Și-o să ne iubească…

 

Și-apoi ne întrebăm în fiecare seară,

De ce ea ne înșală mereu

Și pleacă cu un altul,

Care nici măcar n-arată mai bine…

Cărbunele – Norel Iacob

Învechit în minele adâncite

Păcatul zace cu rost,

Zace cuminte,

Se face cărbune…

Creionul cu care se scrie atâta

În lume…