Da, e târziu…

Stingeți lumina,

Dar stingeți-o încet.

Vreau să mă pătrundă întunericul

Întâi prin crăpăturile sufletului,

Ca să le pot însemna,

Poate reușesc să le acopăr cândva…

Așa, tăiați-mi lumina încet,

Să-mi îmbătrânească amândoi ochii odată.

După ce-mi voi fi cârpit firidele,

Îi voi închide, mă voi închide

Înainte să mă inunde noaptea.

Vă rog, nu stingeți lumina dintr-o dată,

Să nu mă sperii de mine prea rău…