Era iarnă în sufletul meu.

Se-auzea pe omăt scârțâit de bocanci.

Se călca fără milă pe sufletul meu,

Se călca cu bocanci.

 

Le-am spus să nu intre-ncălțați,

dar nu m-au ascultat.

Pe omătul din sufletul meu,

Doar tu ai intrat descălțat.

 

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Vrei sa ne lasi un comentariu?
Simte-te liber sa o faci!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *