Articole

Era iarnă în sufletul meu.

Se-auzea pe omăt scârțâit de bocanci.

Se călca fără milă pe sufletul meu,

Se călca cu bocanci.

 

Le-am spus să nu intre-ncălțați,

dar nu m-au ascultat.

Pe omătul din sufletul meu,

Doar tu ai intrat descălțat.

 

Ți-am pus lacrimile-mi în suflet să simți cum mă doare iubirea ce-ți port,

dar ai plecat devreme și te-ai întors târziu.

A doua zi la fel și tot așa…

Și am rămas să-mi număr lacrimile lipsă.

 

Apoi nu te-ai întors devreme, nici târziu,

doar ai plecat.

 

Și am rămas fără lacrimi,

dar și fără suflet.