Articole

Linistea e un punct
Tăcerea e o virgulă

Dragostea e un punct
Pasiunea e o virgulă

Libertatea e un punct
dreptatea e o virgulă

Tu esti un punct
Eu sunt o linie

Viața mea se luminează – Nichita Stănescu
Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru şi de sare.
Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat
ca o umbră, ca un şarpe dezarmat.
Trec fantome-ale verii în declin,
corăbiile sufletului meu marin.
Şi viaţa mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenuşiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg şi salt şi curg.
Mai lasă-mă un minut.
Mai lasă-mă o secundă.
Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.
Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp.

Era iarnă în sufletul meu.

Se-auzea pe omăt scârțâit de bocanci.

Se călca fără milă pe sufletul meu,

Se călca cu bocanci.

 

Le-am spus să nu intre-ncălțați,

dar nu m-au ascultat.

Pe omătul din sufletul meu,

Doar tu ai intrat descălțat.

 

Ți-am pus lacrimile-mi în suflet să simți cum mă doare iubirea ce-ți port,

dar ai plecat devreme și te-ai întors târziu.

A doua zi la fel și tot așa…

Și am rămas să-mi număr lacrimile lipsă.

 

Apoi nu te-ai întors devreme, nici târziu,

doar ai plecat.

 

Și am rămas fără lacrimi,

dar și fără suflet.

 

 

 

 

Aș vrea să fiu un fir de praf

ca cea mai slabă adiere să mă aducă spre tine:

praf de dragoste, praf de nimic

praf nevăzut, praf nesimțit.

Mă vei lua în palme, mă vei simți aproape,

suflarea ta mă va trezi la viață.