7

– Cea mai multă și bună și vie poezie nu e la poeți. E la cei care nu știu ca sunt poeți.

– Ce inseamna sa fii poet? Sa vezi dincolo de lucruri? Sa surprinzi ceva frumos in ceea ce e obisnuit? Cred ca poetii se nasc poeti. Restul sunt doar niste virgule.

– Poezia e despre puterea cuvintelor – ce efect are asupra noastră un -te iubesc- care poate însemna orice. Poezia e despre libertatea cuvintelor. Libertatea cuvintelor e altceva decât ambiguitatea.

– Unele cuvinte au efecte diferite asupra noastra – pe unii ii sperie, altora le ofera siguranta. Libertatea e doar la cel care le alege si le scrie. Cred ca e o libertate falsa. Nu poti fi cine vrei. Nici macar in poezie. Cu cat te scufunzi mai mult, cu atat esti mai putin liber. Esti mai liber atunci cand esti cu picioarele pe pamant.

– De ce crezi ca ai dreptate?

– Sunt doua lumi paralele. Cu cat esti mai liber intr-una cu atat esti mai putin liber in cealalta. Nu cred… doar gandesc.

– Mi-ar plăcea sa fii profesorul meu de avut dreptate. Îmi place siguranța ta. Vrei zacusca?

– Nu sunt un profesor bun

– Fii liniștita, sunt cel mai prost elev pe care-l poți nimeri vreodată.

– Nu vreau zacusca. Vrei bomboane?

– Aha. Mereu vreau bomboane. E bine sa vrei sa nu faci mereu ce vrei. Cum ai spune ca mănânci bomboane fără sa spui ca mănânci bomboane.

– Sau sa spui ca mananci bomboane si tu de fapt sa mananci zacusca?

– Nu i-ai face un serviciu nici măcar bomboanei.

– Mi se pare ca ne ascundem in spatele cuvintelor.

– Mereu facem asta. Și când nu o facem, se întâmpla sa regretam ca nu am făcut-o.

– Adevarul e cel care ne face liberi.

– Așa e, profesore, ai dreptate iar. Cine ar putea sa te contrazică atunci când spui asta? Absolut nimeni. Uite ca ai descâlcit ghemul înțelepciunii. Omenirea e acum liberă 🙂 . Nu e ironie. e joaca.

– Da, e joaca, toti suntem niste pioni.

– Nuu. Asta e o prostie cred. Folosești bombe, e faină joaca, dar revino-ți. Cum am ajuns sa cunosc adevarul și ce e libertatea? Joaca sa fie. Dacă vrei poezie, ai nevoie de neîncredere. Lasă ce ți-au spus oamenii, mergi la Dumnezeu…

– Eu nu il inteleg pe Dumnezeu.

– Nu trebuie sa-l intelegi. Doar mergi la el. Poți face in același timp drumul și trecutul supărării.

– Crezi ca ceea ce ni se intampla ne-o facem noi cu mana noastra sau ne este dat?

– Undeva la mijloc cred. Dar cred ca Dumnezeu ne-a dat viața sa ne bucurăm de ea, sa fie a noastră, sa luam hotărâri in dreptul nostru, sa iubim, sa ne bucurăm, sa suferim, sa plângem. Astea sunt ale noastre, ale oamenilor.

– A dat-o lui Adam si Evei sa se bucure, noua sa suferim.

– Cineva care nu iubește viața, nu poate iubi oamenii. Isus cred ca a fost cel mai mare poet in viața. Așa cum a iubit El răsăritul și apusul nu le-a iubit nimeni, cum a iubit copii și animalele, cum a mângâiat oamenii in suferinta și cum l-au bucurat bucuriile lor.