Intrari dupa expir

Târziu – Norel Iacob

Da, e târziu… Stingeți lumina, Dar stingeți-o încet. Vreau să mă pătrundă întunericul Întâi prin crăpăturile sufletului, Ca să le pot însemna, Poate reușesc să le acopăr cândva… Așa, tăiați-mi lumina încet, Să-mi îmbătrânească amândoi ochii odată. După ce-mi voi fi cârpit firidele, Îi voi închide, mă voi închide Înainte să mă inunde noaptea. Vă […]

Sase pui si-o biata mama – Vasile Militaru

Mai de mult, o rândunica avea-n cuibu-i sase pui Si privea la ei sarmana, ca la chipul soarelui: De cu zori pornea -sageata- cautând, pe deal si vai, Hrana pentru puii sai Si-n iubirea-i nu odata S-a culcat ea nemâncata, Dar destul de fericita ca nu s-a-ntâmplat nicicând: Dintre pui, s-adoarma vre-unul ars de sete […]

Printre clipe – Ana Blandiana

Ca floarea tăiată Cu petale aripe Ţi-aminteşti cum cădeai Printre clipe? Şi clipele cum Se dădeau la o parte Să te-ajute s-ajungi În adâncul din carte, Unde stelele moarte Se transformă-n poeme Şi nu e târziu Şi nu e devreme Să pierzi veşnicia, Să renunţi şi să ierţi. Ţi-aminteşti întunericul Dintre coperţi?

Dragoste – Norel Iacob

Ne aranjăm în fiecare dimineață, Ne aranjăm zâmbetele și ținuta, Să fim cocheți… Poate astăzi ne va întâlni schimbarea Și-o să ne iubească…   Și-apoi ne întrebăm în fiecare seară, De ce ea ne înșală mereu Și pleacă cu un altul, Care nici măcar n-arată mai bine…

Cărbunele – Norel Iacob

Învechit în minele adâncite Păcatul zace cu rost, Zace cuminte, Se face cărbune… Creionul cu care se scrie atâta În lume…

Cântec – Nichita Stănescu

M-a uitat Dumnezeu, gândindu-mă, până când gândul mi-a devenit trup. M-au uitat frunzele adumbrindu-mă, până când nevăzutul mi-a devenit văzut. Stau ca și cum cineva ar trebui să-și aducă aminte de mine și-ntre timp, ros de aer și nins mi se stinge lumina-n oricine.

Aș construi o casă

Aș construi pentru mâine o casă Departe de satul natal, Departe de orașele din jur, Departe de munți și păduri, De parte de mare, Departe de locuri unde de moare, De parte de vară, Departe de gând și povară, Departe de propria-mi toamnă, Departe de propria-mi Ramă, Unde-s uciși copiii din mine. Pentru mâine, mi-aș […]

,

Poveste rescrisă

Aveam 9 ani și făceam orice ca să îmi acopar genunchii pentru că îi uram. Erau strâmbi și urâți. Aveam 19 ani când am intrat în curtea bisericii și un băiat a observat că am un coș pe față, O perioadă nu am ieșit din casă fără să îmi acopăr fața cu fond de ten. […]

Străinul de la ușa mea

Am auzit un strain batand la usa mea. Din obișnuință m-am apropiat ca să ascult mai bine bătaia. Au mai bătut și alții dar poate, aceasta bătaie mă va convinge să deschid. E încuiată de mult camera mea. A fost jefuită o dată și de atunci am încuiat-o cu cheia, ca să nu mai intre […]

,

3 Decembrie – Ziua internațională a persoanelor cu dizabilități

De câțiva ani am intrat într-o lume în care am văzut multă durere, dezamăgire, așteptări neîmplinite, sacrificiu, dar și mai multă speranță, dragoste, empatie, sinceritate, încredere, o lume în care se întâmplă minuni. În fiecare zi a săptămânii interacționez cu familii în care sunt copii cu dizabilități, diferite tulburări sau întârzieri în dezvoltare. Să aduci […]